Sfântul Agapit, Episcopul Sinadei, este o figură luminoasă a Bisericii din perioada Bizanțului, cunoscut pentru râvna sa în apărarea Ortodoxiei și pentru viața sa plină de sfințenie. Trăind în secolele VIII-IX, el s-a remarcat prin lupta împotriva iconoclasmului și prin evlavia sa profundă.
Viața și slujirea episcopală
Născut într-o perioadă marcată de dispute teologice intense, Sfântul Agapit a fost chemat de Dumnezeu la slujirea episcopală în Sinada, oraș situat în provincia Frigiei. În această calitate, el a fost un păstor plin de râvnă, îndrumându-și turma pe calea adevărului și învățând-o să rămână statornică în dreapta credință.
Sfântul Agapit s-a distins ca un apărător neînfricat al Ortodoxiei în fața ereziei iconoclaste, care căuta să distrugă venerarea sfintelor icoane. Fiind un apropiat al Sfântului Tarasie, Patriarhul Constantinopolului, și al Sfântului Teodor Studitul, el a susținut hotărârile Sinodului VII Ecumenic (787), care a restabilit cinstirea sfintelor icoane.
Apărător al Ortodoxiei și suferințele pentru Hristos
Pentru mărturisirea sa curajoasă, Sfântul Agapit a fost supus prigoanei din partea împăraților iconoclaști, în special a lui Leon al V-lea Armeanul (813-820). Asemenea multor alți apărători ai Ortodoxiei, el a îndurat exilul și suferințele, fără să abdice de la convingerile sale.
În scrierile patristice și în corespondența vremii, Sfântul Agapit este menționat ca un ierarh de o mare înțelepciune și fermitate în credință. Prin exemplul său, el a întărit pe monahii și credincioșii prigoniți, fiind un model de statornicie și curaj duhovnicesc.
Cinstirea și moștenirea spirituală
Biserica Ortodoxă îl pomenește pe Sfântul Agapit, Episcopul Sinadei, în ziua de 18 august. Cultul său s-a răspândit în special în Bizanț și în lumea monahală, unde sfinții mărturisitori ai dreptei credințe au fost întotdeauna considerați piloni ai Ortodoxiei.
Sfântul Agapit rămâne un exemplu de ierarh devotat, care a știut să îmbine viața duhovnicească cu misiunea de apărare a adevărului de credință. Rugăciunile sale ne însoțesc și astăzi, întărindu-ne în mărturisirea lui Hristos și în dragostea față de tradiția Bisericii.